Tomografia computerizată este una dintre tehnologiile mai noi utilizate în imagistica medicală. Această metodă de investigare presupune utilizarea unui fascicul îngust de raze X, cu ajutorul căruia se produce imaginea unei secţiuni transversale în regiunea de interes a organismului pacientului.
Scopul tomografiei computerizate (cunoscută şi sub numele de scanare cu computerul tomograf) este de a produce o imagine a unei secţiuni transversale a organismului unui pacient (de la grecescul „tomos”, care are înţelesul de a tăia, tăind).
Acest lucru este realizat prin rotirea unui fascicul subţire, în evantai, de raze X, de jur împrejurul pacientului şi, în continuare, prin măsurarea intensităţii acestuia de partea cealaltă a corpului pacientului cu ajutorul unui număr foarte mare de detectoare.
Indicaţiile explorării CT
Principalele aplicaţii diagnostice:
– patologia SNC- vasculară, tumorală, infecţioasă;
– patologia mediastinală;
– patologia pleuro-pulmonară (nodulul pulmonar unic vs multiplii);
– patologia organelor parenchimatoase (ficat, pancreas, splină, rinichi);
– patologia spaţiului extraperitoneal;
– patologia vaselor mari;
– patologia musculo-scheletală;
Avantajele tomografiei computerizate sunt următoarele: rezoluţie a imaginii şi contrast excelente, posibilitatea de a alege între tomografie şi imagini tridimensionale, viteza de desfăşurare a procedurii relativ mare, comparativ cu rezonanţa magnetică, dar şi posibilitatea folosirii unei soluţii de contrast. Procedura este noninvazivă, deci nedureroasă, iar în cazul unor traumatisme , patologii vasculare urgente poate salva vieţile pacienţilor datorită preciziei informaţiilor oferite.
Dezavantajele se referă la faptul că pacientul este expus unei doze mai mari de radiaţie ionizantă decât în cazul radiografiilor clasice, că echipamentele sunt costisitoare, deci nu sunt disponibile în toate unităţile spitaliceşti, dar şi la faptul că procedurile sunt mai lente şi mai laborioase decât în cazul radiografiei tradiţionale. Procedura nu este indicată în cazul gravidelor, iar calitatea informaţiilor obţinute în cazul anumitor detalii ale structurilor articulare şi coloanei vertebrale este inferioară celei disponibile în cazul IRM.
Vedeți aici o prezentare exhaustivă la acest subiect semnată de dr. Carolina Sanduța
