Amintiți-vă cât de des s-a întâmplat să aveți nasul înfundat? Cu siguranță de multe ori, iar majoritatea nu fac din asta o problemă – avem la îndemână picături, spray-uri și șervețele. Cel mai probabil că nimeni nu se va grăbi să meargă la medic cu o problemă atît de „mică”. Dar se pare că nu este totul atât de inofensiv cum pare la prima vedere. Se pare că o simplă răceală, în cazul în care nu îi acordăm suficientă atenție, poate duce la consecințe neplăcute.

Referitor la acest subiect vom discuta cu doctorul în științe medicale, profesor de Otorinolaringologie la USMF „N. Testemiţanu”, șef de secție ORL la spitalul clinic municipal „Sfânta treime”, Vasile Cabac.

Domnul Vasile, cât de probabil este ca o simplă răceală să ducă la o boală destul de gravă?
Să începem cu faptul că fiecare om matur se confruntă de la 6 până la 10 ori pe an cu astfel de problemă, precum răceala. Apropo, la copii aceasta se întâlnește și mai des ca la maturi. Într-adevăr, în cele mai multe cazuri, oamenii se tratează singuri, primind un tratament simptomatic – picături vasoconstrictoare, anti-piretice, medicamente anti-inflamatorii etc. Din 200 de cazuri de răceală obișnuită, doar unul poate ajunge la o boală atât de serioasă cum ar fi sinuzita acută. Sinuzitele cuprind:
• Sinuzita maxilară (inflamația sinusurilor maxilare) – cel mai frecvent se întâlnește la copiii de la 5 la 6 ani, și reprezintă mai mult de 50% cazuri.
• Sinuzita frontală (inflamația sinusurilor frontale paranazale) – se dezvoltă adesea pe fonul sinuzitei maxilare netratate.
• Etmoidita (inflamația celulelor etmoidale) – se întâlnește mai des la copiii sub 3 ani.
• Sfenoidita – se întâlnește relativ rar, dar dacă neurologul nu depistează cauza durerilor de cap persistente în timp, trebuie să suspecteze sfenoidita.
• Polisinuzita – combinația dintre două sau mai multe sinuzite enumerate sus.

Care este cauza apariției sinuzitei maxilare? Răceala într-adevăr afectează multă populație, însă nu întotdeauna se transformă în sinuzită.
Cauza sinuzitei poate fi nu doar răceala, deși în cele mai multe cazuri aceasta duce la apariția bolii. Cariile dentare sau chiar scăldatul în apa murdară pot servi cauză a sinuzitei maxilare. La general vorbind, cauza poate fi o infecție bacteriană, care se dezvoltă pe baza unui virus, o boală virală în sine (sinuzita precede adesea boli respiratorii acute, SARS, adenovirus etc.), alergii, leziuni etc. În plus, un rol important în apariția bolii îl are oboseala, stresul și tot ceea ce duce la scăderea imunității.

Care sunt simptomele care trebuie să ne pună în gardă?
Primele simptome ale bolii (în afară de secrețiile continue din nas) pot fi considerate temperatura subfebrilă (37-37,2), intoxicația, oboseala și durerile de cap – de obicei în zona sinusurilor maxilare, iar mai târziu, la maturi apar dureri și în zona sinusurilor frontale. Așadar, dacă timp de două săptămâni simptomele răcelii (sau rinita, cum zic medicii) nu trec, puteți presupune o sinuzită acută. În acest caz este obligatoriu să consultați un specialist ORL care va prescrie un tratament eficient.

Când pacientul se adresează la medic, ce investigații i se propun?
Înainte de toate pacientul va fi consultat de către un medic ORL. Deja pe baza rezultatelor sale, pot fi atribuite și teste suplimentare, cel mai des Röntgen, care cu o probabilitate de până la 70 %, va permite să pună un diagnostic precis. Poate lua o mostră din sinusul maxilar pentru a identifica agentul cauzal al procesului infecțios. După examinarea pacientului, medicul ORL prescrie un tratament individual.

Cum putem să tratăm sinuzita maxilară?
Aș vrea să subliniez că: Antibioticele nu ajută în cazul unei răceli obișnuite sau infecții virale. Din păcate la noi des se abordează această practică. În ceea ce privește sinuzita maxilară, împreună de antibiotice se prescriu mucolitice care ajută la eliminarea mucusului acumulat, iar pentru a scăpa mai ușor de ea se prescriu anti-piretice și medicamente anti-inflamatorii. În plus, o importanță considerabilă îl prezintă tratamentul local, acesta, iar în absența lui durata tratamentului general va crește în mod semnificativ. Începem cu eliminarea eliminarea secrețiilor nazale. Aceasta constă în suflarea nasului sau spălarea cu soluții saline. Pentru a elimina edemul aplicăm picături vasoconstrictoare sau chiar corticosteroizi.
Pentru tratarea cu succes a sinuzitei maxilare acute sunt suficiente 2-3 medicamente și tratarea locală. În medie, tratamentul durează 7-10 zile. Sinuzita maxilară acută, spre deosebire de cea cronică, se tratează foarte bine, practic în 100 % cazuri. Dar este foarte important să tratăm corect procesul acut, pentru a evita trecerea acestuia într-o formă subacută sau cronică. În caz contrar, la fiecare răceală, sinuzita maxilară se va agrava și va provoca un disconfort considerabil.

Dacă totuși sinuzita maxilară a trecut în forma cronică, diagnosticul rămâne pe viață?
În principiu în medicină, orice proces cronic poate fi considerat pe viață. Dar cu o abordare corectă a tratamentului, boala intră în stadiul de remisie, adică practic nu deranjează persoana, dar probabilitatea de a recidiva este mult mai mare decât la persoanele care nu au această boală cronică.

Ce contribuie la apariția sinuzitei maxilare cronice?
Structura anatomică a cavității nazale, cum ar fi deformarea septului nazal și focare de infecție ( amigdalite cronice, polipii, dinți cariați etc.), alergii etc.

Când este vorba deja de forma cronică?
Potrivit abordării americane, dacă simptomele nu trec timp de 3-4 săptămâni, boala poate fi deja subacută. Dacă și după 60 de zile persistă careva simptome, atunci boala este considerată cronică. Abordarea în Moldova și Europa este un pic diferită de cea americană, deși au aceeași clasificare.

Până acum am vorbit despre tratamentul medicamentos, dar când este nevoie de o intervenție chirurgicală?
În cazul în care procesele cronice nu răspund la tratament sau când pacientul are o formă mai complicată a bolii (complicații intracraniene sau intraorbitală), intervine tratamentul chirurgical (de exemplu îndreptarea septului nazal).

Spuneți-ne vă rog care pot fi complicațiile sinuzitei maxilare?
Complicațiile pot apărea doar în cazul în care sinuzita maxilară nu a fost tratată. În acest caz sinuzita acută poate fi asociată cu otita acută sau tubotimpanită. Se întâmplă adesea că pacientul acuză urechea astupată, ci nu nasul înfundat. De fapt acest lucru se datorează edemului larg răspândit. În astfel de situații, o dată cu tratarea sinuzitei maxilare, se restabilește și auzul.
Pot apărea probleme și cu sistemul respirator. Inițial din cauza faptului că mucusul și infecțiile sunt prezente mereu în căile respiratorii, apare bronșita, iar mai apoi poate apărea și pneumonia. Se întâlnesc și cazuri, când pneumologul tratează pneumonia, care nu cedează nicicum, iar cauza principală este sinuzita maxilară. Sinuzita acută și cronică netratată, sub influența imunității reduse sau a altor factori predispozanți, poate da complicații intracraniene și intraorbitale (flevita – inflamația pleoapelor , periostita orbitelor ochilor, și posibil un abces retrobulbar – proces purulent în spatele ochilor).
Este posibil să apară și meningita, numită rinosinuzal. Există cazuri de localizare a abceselor în lobul frontal al creierului – sinuzita frontală cronică poate provoca distrugerea peretului posterior al sinusului frontal și să ajungă până la creier. De curând am avut un pacient, ce suferea de sinuzită frontală, ce-i drept, post-traumatică. Din cauza puroiului prezent în sinusul frontal, ochii lui practic ieșeau din orbite. El a suportat o intervenție chirurgicală, a fost eliminat puroiul, iar ochii au revenit la loc, fără nici un efort în plus.

Domnul Vasile, ce ne spuneți despre procedura numită puncție? Trebuie să ne facem griji sau nu?
Într-adevăr mulți se tem de această procedură, ba chiar o resping, dar în zadar. Puncția este o procedură obișnuită, care de altfel nu se face doar la nivelul nasului, dar și în cazul în care avem ascită, pleurizie, endocardită seroasă etc. Scopul său este de a elimina lichidul acumulat. Când vorbim despre nas – cel mai des afectat este sinusul maxilar, care necesită în majoritatea cazurilor punctarea puroiului acumulat. Această procedură se efectuează sub anestezia locală, foarte delicat.. Nu este nevoie să ne facem griji de procedura în sine, fiindcă în mulți ani de practică, niciodată nu am avut complicații după o puncție, chiar dacă în literatura medicală mondială sunt descrise cazuri rare. Trebuie să înțelegem că puncția nu se face la oricine. Apelăm la ea în cazuri în cazuri mai complicate, atunci când tratamentul nu a dat rezultatele așteptate – antibioticul s-a dovedit a fi ineficient sau atunci când bolnavul s-a adresat prea târziu la medic, într-un stadiu avansat al bolii etc.
Îmi pare rău să constat că adesea pacientul se adresează prea târziu la medic, cu o formă acută, moderată sau gravă a sinuzitei maxilare, atunci când sinusul nazal este plin de puroi și uneori e atât de dens, încât nici spălăturile noastre speciale nu permit să îl eliminăm. În cazul puncției (atunci când este cu adevărat necesară), tratamentul va fi mai productiv: va dura mai puțin de 2-3 săptămâni, iar starea pacientului se va îmbunătăți semnificativ.
Pacientul poate fi internat și în spital. Scopul este nu doar puncția, dar și posibilitatea de a primi tratamentul necesar precum și suprevegherea acestuia. Foarte des se întâmplă că pacientul primește medicamente timp de 2-3 zile, apoi simțindu-se mai bine uită de boala sa până la următoarea recidivă. Aș vrea să mai subliniez ceva, în afară de faptul că nu trebuie să ne temem de puncție. Se zvonește că dacă îți faci o dată puncție, vei fi nevoit să faci această procedură din nou și din nou. De fapt aceasta este o prostie. La fel este o prostie și zvonul despre apariția obligatorie a sinuzitei maxilare în rezultatul frecventării înnotului. Pur și simplu trebuie să menținem căile nazale curate.

Poate fi tratată sinuzita maxilară cu ajutorul laserului?
Să încercăm să înțelegem: laserul poate fi chirurgical și terapeutic. Laserul terapeutic reprezintă o procedură fizioterapeutică, cum ar fi electroforeza. De obicei acest tratament de fizioterapie este prescris în perioada de reabilitare, dar în nici un caz în timpul acutizării când are loc un proces purulent. În acest caz procedura cu laserul este inutilă. Referitor la laserul chirurgical, acesta nu se aplică în tratamentul sinuzitei maxilare.

Ce părere aveți despre remediile naturale pentru tratarea sinuzitei maxilare?
Este strict interzis să aplicăm sare și făină încălzită, ouă fierte etc., la nivelul sinusurilor maxilare în perioada acută a bolii, deoarece va înrăutăți situația. Iar când procesul acut ia sfârșit, această încălzire este inutilă. Este mult mai eficient și util să bem mult ceai cald cu miere și lamâie pentru a transpira bine, din momentul primelor simptome ale răcelii, când starea de disconfort abia începe, (dar nu după ce timp de 3 zile am mers la serviciu sau la școală cu muci și temperatură).

Dar ce spuneți dacă se picură în nas cu suc de plante medicinale (aloe, kalanchoe), ceapă sau usturoi?
Numai ce nu stropesc pacienții în nasul lor, probabil toate lichidurile care sunt la îndemână. Să nu uităm că în cavitatea nazală se află un epiteliu ciliat, cilii căruia realizează funcțiile lor specifice. Lichidele preparate în condiții casnice pot distruge cilii, iar în rezultat avem procesul de stagnare a mucusului. Așă deci me bine sa nu stropim în nas cu suc de ceapă sau usturoi, dar să le mâncăm. Va fi mult mai util.

Ce părere aveți despre spălarea nasului acasă cu seringa?
În principiu, privesc pozitiv această procedură că în nas apare un conținut, care nu trebuie să fie acolo, și care treptat poate duce la consecințe nedorite. Este permis să clătim nasul cu o soluție salină caldă, 35-36 °C. Scopul acestei proceduri este de a curăța nasul de mucus, pentru a putea restabili respirația liberă nasului. Putem face acest lucru prin pulverizare cu o seringă mică sau prin inspirarea lichidului pe o nară dintr-o ceașcă, sau chiar din palmă. Dar această procedură trebuie făcută cu atenție și delicat, ca să nu creăm presiune prea înaltă, care să ajungă tocmai la urechi. În general nu trebuie să apară senzații de disconfort.

Sinuzita maxilară este transmisibilă?
Nu, sigur că nu. Ea nu se transmite nici pe cale genetică. Unele caracteristici anatomice ale structurii nasului pot fi transmise ereditar. Cu atât mai mult că în dezvoltarea fiecărei boli joacă un rol important nu doar genetica, dar și obiceiurile familiei, modul de alimentație, de vestimentație etc.

Ce măsuri recomandați pentru a evita sinuzita maxilară?
Nu o să vorbesc despre necesitatea corectării chirurgicale septulului nazal, tratării vegetațiilor adenoide la copii, amigdalite cronice etc., pentru că asta este înțeles de la sine. Atunci când cauza sinuzitelor nazale este congestia nazală pot da niște sfaturi destul de simple.
Important este să alegem vestimentația corespunzătoare timpului de afară. Trebuie să acordăm o atenție deosebită odihnei și alimentației corecte și echilibrat. Amintiți-vă că stresul și oboseala cronică reduc puterile de apărare ale organismului.
Aș vrea să menționez încă un lucru important: încercați să învățați copii încă de la o vârstă fragedă să curețe la timp nasul și să facă asta corect: pentru început se curăță o nară, iar apoi cealaltă. Atunci când simt nevoia să sufle nasul, cel mai bine ar fi să meargă la baie. În așa caz mucusul va fi suflat, ci nu înghițit. Și din puct de vedere estetic, el nu a deranjat pe nimeni în clasă.
În concluzie aș mai avea de adăugat: amintiți-vă că orice sinuzită maxilară începe de la o răceală banală sau o congestie nazală. Aceste simptome neplăcute trebuie tratate imediat, dar tratamentul casnic nu trebuie să dureze mult timp. Cu părere de rău mulți au tendința de a folosi picături vasoconstrictoare perioade îndelungate (luni sau chiar ani de zile) dacă nasul este înfundat. Această practică nu este binevenită și poate pune în pericol sănătatea pacientului.
Chiar dacă vrem să respirăm liber pe nas, răceala trebuie tratată corect. Așadar, reducem la minim riscul dezvoltării sinuzitei maxilare.
Fiți sănătoși!
Vă mulțumim pentru interviu!