Prin intermediul rețelelor de socializare, Svetlana Ciobanu a adresat un mesaj administrației spitalului, în care și-a exprimat admirația pentru modalitatea în care s-a acționat în cazul soțului său.

Autoarea scrisorii menționează că, datorită unor decizii și intervenții prompte ale specialiștilor din cadrul SCM „Sfânta Treime” – Liviu Grib, profesor universitar, doctor habilitat în științe medicale, șef al Clinicii Cardiologie și Andrei Grib, medic cardiolog intervenționist, șef al Departamentului Cardiologie Intervențională și Chirurgie Endovasculară, viața soțului său este în afara oricărui pericol.

În scrisoare se arată: „Îmi exprim gratitudinea și recunoștința pentru toți lucrătorii medicali care mi-au salvat soțul! Ministerul Sănătății al Republicii Moldova, Centrul Republican de Diagnosticare Medicala IMSP, Spitalul Clinic Municipal „Sfanta Treime”!

Într-o dimineață, săptămâna trecută, soțul meu a acuzat dureri de inimă. Știind că în raionul nostru nu avem cardiolog, am decis să mergem la Centrul Republican de Diagnosticare pentru investigații cu plată. Am făcut electrocardiograma și am cerut de la registratură să achit consultația la cardiolog. Mi-au spus că la cardiolog nu sunt locuri, e arhiplin. Pentru că soțul meu se simțea rău, am încercat să caut un cardiolog care să îl consulte. Pe scări soțului meu i s-a făcut rău și s-a prăbușit. O doamnă în halat alb, care trecea pe alături, s-a aplecat și i-a acordat primul ajutor, a chemat ambulanța. În timp ce așteptam ambulanța, am aflat că „îngerul în halat alb” e doamna doctor Lilia Renița. Uitându-se la cardiogramă a spus că presupune un diagnostic și că soțul meu ar avea urgent nevoie de operație.

După investigații minuțioase, diagnosticul dumneaei a fost confirmat de dr. prof. Grib și dl doctor Grib de la Spitalul „Sfânta Treime” care l-a operat de urgență. După intervenția chirurgicală complicată, dar de succes, efectuată de dl Grib și după perioada de recuperare de după intervenție unde personalul medical a fost foarte grijuliu, realizez că am fost norocoși să întâlnim doar doctori profesioniști, care pun suflet în ceea ce fac și care nu trec indiferenți peste durerea omului.

Suntem oameni simpli, dintr-un sat îndepărtat de centrul raional sau de alte orașe, nu avem rude sau relații „pe sus”, dar care am beneficiat de cea mai bună îngrijire medicală de la doctori care nici nu ne cunoșteau și care au refuzat orice formă de mulțumire, spunând „asta mi-i datoria”.

Mulțumesc doamnei Renița pentru că mi-a resuscitat soțul și pentru omenie (nu a trecut indiferentă pe scări), mulțumesc dlui prof Grib și dlui doctor Grib pentru profesionalism și reacția fără ezitare atunci când a fost internat, mulțumesc dlui Grib pentru operația de succes, mulțumim pentru atitudine bunăvoitoare și dedicație personalului medical din reanimare (cu părere de rău nu cunosc nici numele doctorului de acolo), mulțumesc întregului personal medical care mi-a îngrijit soțul – fără acești oameni azi nu era în viață…”.