Pentru început trebuie menţionat că un chist renal poate fi de mai multe feluri: benign, parazitar, obstructiv sau malign. Chisturile seroase (pline cu lichid) sunt în general, congenitale. De cele mai multe ori sunt unice, localizate în corticala renală, cu peretele transparent, avascular. Chisturile seroase sunt cel mai frecvent întâlnite la femei.
Totodată, chisturile pot fi şi “complexe”, în sensul că peretele lor poate suferi diferite modificări, mergând chiar spre malignizare (în cazuri foarte rare) dar aceste modificări sunt decelabile imagistic (ecografie, RMN, Tomografie Computerizată).
Cel mai frecvent sunt descoperite odată cu efectuarea unui examen ecografic de rutină sau tomografie computerizată. Când ajung la dimensiuni mai mari de 6 cm pot deveni simptomatice datorită distensiei: pot da dureri lombare sau în ambele flancuri, rar ajungând să fie palpabile.
În situaţii rare, aceste chisturi pot duce la complicaţii precum: compresiune pe rinichi (manifestându-se clinic prin durere) sau pe sistemul de colectare al urinei, traducându-se prin blocarea parţială sau completă a rinichiului; se mai pot infecta, pot sângera (hemoragii), sau pot maligniza.
În continuare puteți urmări un material realizat pe tema chisturilor renale care necesita intervenția chirurgicală:
Indicaţia operatorie pentru chisturile renale include chisturile care depăşesc 6 cm în diametru şi sunt clinic manifeste.
Pentru efectuarea intervenţiei se fac 3 incizii mici (1-2 cm) prin care se introduc în abdomen instrumentele de laparoscopie, aşa cum este prezentat şi în figură. Intervenţia se desfăşoară sub anestezie generală, iar durata sa este de 60 – 90 minute.
Chistul renal este incizat, conţinutul său este drenat, apoi foiţa care îl tapetează este tăiată, “decupată” şi extrasă pentru ca acesta să nu recidiveze.
Recuperarea postoperatorie este rapidă, pacientul se poate externa la 48 de ore după intervenţie. Drenajul postoperator nu este necesar de regulă.
În câteva imagini, intervenţia poate fi descrisă astfel:
- Introducerea instrumentelor de lucru şi realizarea disecţiei până la nivelul chistului.
2. Descoperirea chistului.
3. Puncţia şi aspiraţia conţinutului chistului.
4. Excizia foiţei (“cămăşii”) chistului pentru a preveni recidiva sa ulterioară.
Riscuri potenţiale şi complicaţii
Deşi această procedură s-a dovedit a fi foarte sigură, la fel ca în orice procedură chirurgicală există riscuri şi complicaţii potenţiale. Ratele de siguranţă şi complicaţii sunt similare comparativ cu chirurgia deschisă.
Riscurile potenţiale includ:
Sângerări: pierderea de sânge în timpul acestei proceduri este de obicei minoră (mai puţin de 100 ml), întrucât o transfuzie de sânge este rareori necesară.
Infecţie: toţi pacienţii sunt trataţi cu antibiotice cu spectru larg pe cale intravenoasă înainte de a începe intervenţia chirurgicală în vederea scăderii riscului de infecţie postoperatorie.
Eventraţie: această complicaţie apare foarte rar, deoarece toate inciziile “în gaură de cheie” sunt închise cu grijă la încheierea intervenţiei chirurgicale. Faptul că sunt de dimensiuni foarte mici constituie un factor de protecţie împotriva eventraţiei.
Conversia către intervenţia deschisă: sunt situaţii în care procedura poate necesita convertirea la operaţia deschisă în cazul în care din diferite motive procedura laparoscopică nu reușeşte să rezolve problema obstacolului joncţional. Conversia duce la o incizie mai mare şi la o perioadă mai lungă de recuperare.
După externarea din spital
Controlul durerii: pot apărea unele dureri care pot necesita medicaţie antialgică până la o săptămână de la externare.
Duş: Puteţi face duş după întoarcerea acasă de la spital. Cicatricile operatorii trebuiesc totuşi evitate de către apă. Baia în cadă nu este recomandată în primele 2 săptămâni de la operaţie, deoarece aceasta poate creşte riscul de infecţie la nivelul plăgilor operatorii. Firele de sutură de la nivelul tegumentului se extrag după 7-10 zile de la operaţie.
Activitate: Pentru început, plimbarea este un mod bun pentru mişcare. Şederea prelungită în pat trebuie evitată. Şofatul ar trebui evitat timp de cel puţin 1-2 săptămâni după intervenţia chirurgicală. Nu este permis efortul de ridicare de greutăţi. Cei mai mulţi pacienţi pot reveni la întreaga activitate pe care o desfăşurau înainte de operaţie după aproximativ 3 săptămâni postoperator.
Gheorghe STRAJESCU,
doctor în ştiinţe medicale, conferenţiar universitar
Vicedirector chirurghie, IMSP SCM ”Sfânta Treime”
