Ziua mondială a luptei împotriva glaucomului a fost marcată în anul 2008 la inițiativa Asociației Mondiale a Glaucomului și a Asociației Mondiale a Pacienților cu Glaucom. Scopul Zilei Mondiale a Glaucomului este de a sensibiliza global segmente cât mai largi ale societății despre importanța bolii glaucomatoase, folosind mijloace moderne, strategii de comunicare, mass-media și organizând diverse evenimente.

Despre glaucom vom discuta cu doctorul în științe medicale, șef secție Oftalmologie a SCM „Sfânta Treime”, medic-oftalmolog categorie superioară Valentina Lupan.

Doamna Valentina spuneți-ne în ce constă esența bolii.

Glaucomul mai mult decât o boală este un grup de boli oculare cronice, care se caracterizează printr-o creștere continuă sau periodică a presiunii intraoculare, cauză care dezvoltă defecte vizuale, scade acuitatea vizuală și în cele din urmă are loc o atrofie a nervului optic. Printre cele mai frecvente cauze de orbire, glaucomul ocupă al II-lea loc în lume, afectând oamenii de orice gen și naționalitate.

Acum vom vorbi un pic despre natura bolii în sine. Cert este faptul că, în ochii noștri se formează și circulă în mod constant un lichid special care se numește umoare apoasă. Ea este concentrată în camera anterioară a ochilor (între iris și cornee) și posterioară (între iris și cristalin). În camera anterioară, într-un colț, există un sistem de drenaj special, datorită căruia acest lichid este eliminat din ochi în fluxul sanguin. Presiunea intraoculară este normală atunci când există un echilibru între formarea și eliminarea acestui lichid, astfel conținutul globului ocular nu va apăsa pereții acestuia. În cazul în care există unele tulburări ale circulației, așa cum se întâmplă în cazul glaucomului, lichidul se acumulează, presiunea crește, astfel globul ocular începe să apese nervul optic, încet distrugându-l. Dacă nu se iau măsuri pentru scăderea presiunii se produce atrofia nervului optic urmată de orbirea completă.

Cauzele acumulării acestui lichid pot fi:

1) Afectarea funcției sistemului de drenaj a ochilor – glaucom cu unghi închis;

2) Blocarea accesului la sistemul de drenaj de însuși irisul – glaucomul cu unghi deschis, astfel pierderea vederii poate apărea ca urmare a unui acces acut – o creștere considerabilă a presiunii intraoculare, care poate fi provocată de diverși factori.

Ce factori pot declanșa acest acces și care sunt simptomele caracteristice?

Astfel de factori pot include:

· oboseala și stresul;

· șederea prelungită în poziție cu capul înclinat în jos (munca în grădină, spălatul podelelor etc.);

· consumarea unor cantități considerabile de lichid (cei diagnosticați cu glaucom nu trebuie să depășească cantitatea de 5-6 pahare de lichid pe zi);

· o perioadă lungă de ședere în întuneric – astfel se dilată pupila, ceea ce este periculos în cazul acestei boli, de altfel ca și dilatarea pupilei din cauza unor medicamente.

Simptomele accesului acut sunt: durere oculară intensă unilaterală și scăderea bruscă a vederii. De asemenea pot apărea simptome precum greața, vomă, slăbiciune, înrăutățirea stării generale, ba chiar dureri în zona abdomenului și inimii. Din cauza acestor simptome accesul acut de glaucom este confundat cu alte boli. Întrucât acesta este o urgenţă majoră, ce poate fi însoțit de pierderea bruscă şi ireversibilă a vederii, diagnosticul trebuie pus imediat şi tratamentul trebuie instituit de urgenţă.

Ați vorbit despre simptomele accesului acut de glaucom, însă există unele simptome ale glaucomului care trebuie să ne pună în gardă?

Glaucomul cu unghi închis se manifestă prin durere, senzație de greutate și tensiune în ochi, precum și în osul frontal, dar și în zona afectată de glaucom. Există și tulburări periodice a vederii – vedere încețoșată, apariția halourilor în jurul sursei de lumină.
Referitor la forma deschisă, în cele mai multe cazuri, pacientul nu simte niciun disconfort special, deoarece câmpul vizual scade treptat, uneori timp de câțiva ani, astfel unele persoane depistează întâmplător că un ochi practic nu vede deloc.

Caracteristica principală a bolii cu formă deschisă este tulburarea vederii periferice, adică câmpul vizual este limitat – omul nu vede imaginea în întregime, ci doar o parte a acesteia.

Care din formele glaucomului menționate mai sus sunt cel mai des întâlnite?

Forma închisă a glaucomului reprezintă aproximativ 20-25 % din toate cazurile de glaucom primar. Dar trebuie să menționez că pe lângă aceste două forme care se întâlnesc cel mai frecvent, mai există și altele: glaucom mixt, glaucom cu tensiune intraoculară normală (când fluxul sanguin la nivelul nervului optic este deteriorat brusc).

Se întâlnește și hipertensiunea oculară – atunci când presiunea intraoculară este ridicată, însă nu este afectat nervul optic.

Ați menționat mai sus „toate cazurile de glaucom primar”, cum mai poate fi acesta?

Mai sus am vorbit despre forma deschisă și închisă a glaucomului, însă există și alte trei tipuri: congenital, primar și secundar. Glaucomul congenital este prezent încă de la naștere și determină o creștere exagerată în volum a ochiului afectat.

Glaucomul primar apare mai frecvent și constituie cca 90% din cazuri. Astfel de glaucom apare la persoanele mai în vârstă de 40 de ani, ai căror ochi păreau sănătoși. Există diverși factori care pot provoca apariția și progresul bolii, precum: vârsta, ereditatea, boli asociate (diabet, tulburări ale glandei tiroide, ale sistemului nervos etc.) și altele.

Glaucomul secundar este o urmare a unor boli oculare: inflamații oculare (keratita, uveita, sclerita), distrofia oculară (atrofia irisului etc.), leziuni oculare (contuzii, arsuri), intervenții chirurgicale, cancer etc.

Spuneți-ne ce investigații efectuează medicul pentru a confirma sau infirma diagnosticul?

De obicei, medicul efectuează următoarele investigații:

1) măsoară presiunea intraoculară;

2) verifică acuitatea vizuală utilizând tabelul alfabetic;

3) examinează fundul ochiului;

4) cu un dispozitiv special verifică câmpul vizual (perimetria) cu scopul de a evalua starea nervului optic;

5) urmărește fluxul umorii apoase (tonografie);

6) cu un tomograf prin coerență optică poate fi realizată una dintre cele mai moderne investigații – imagistica nervului optic (tomografie în coerență optică).

În cazul în care diagnosticul este confirmat, cum tratăm glaucomul?

Medicul prescrie tratament pacientului în funcție de starea sa. Tratamentul începe cu prescrierea picăturilor de ochi, care micșorează presiunea intraoculară și medicamentelor care îmbunătățesc metabolismul și circulația sangvină în ochi. Vreau să remarc faptul că acest tratament poate fi prescris doar de către medicul oftalmolog, deoarece tipul bolii și cauzele acesteia pot fi diverse. Auto-medicația este inacceptabilă și de asemenea foarte periculoasă, deoarece poate duce la dezvoltarea unui acces acut de glaucom și a consecințelor sale triste.

În cazul în care medicamentele nu ajută, cel mai des se recurge la intervenție chirurgicală, scopul căreia este de a crește viteza scurgerii umorii apoase din ochi. Uneori, mult mai rar, intervenția chirurgicală este necesară pentru a reduce formarea umorii apoase.

Operațiile de înlăturare a glaucomului pot fi diferite: unele se fac cu laser, altele necesită deschiderea globului ocular. Noi aici în spital efectuăm diferite tipuri de intervenții chirurgicale. Timpul de spitalizare a pacientului nu depășește 5 zile. În acest timp ne asigurăm că umoarea nu se mai acumulează în ochi.

Din păcate, este imposibil de a vindeca complet glaucomul, deoarece este o boală cronică, dar dacă tratamentul este început la timp și se efectuează în mod sistematic, progresarea bolii poate fi stopată și poate fi păstrată vederea.

Cum trebuie să procedăm în acest caz?

Persoanele diagnosticate cu glaucom trebuie să consulte medicul oftalmolog cel puțin o dată la fiecare 3 luni pentru efectuarea testelor de control. În timpul investigațiilor, medicii oferă toate recomandările necesare pacienților cu această patologie.

Printre acestea se numără:

· Evitarea situațiilor care provoacă afluxul de sânge la cap – spălatul podelelor etc.

· Evitarea oboselii ochilor – nu stați mult timp în întuneric, priviți TV cu lumina aprinsă etc.

· Urmarea unei diete echilibrate – nu consumați alimente grase, afumate, sărate etc. Urmați o dietă bazată pe plante și alimente acido-lactice, bogate în vitamine și microelemente. Nu consumați cafeaua tare și alcool. Consumați maxim 1,5 l lichide pe zi.

· Acordarea atenției regimului de temperatură – nu faceți baie cu apă rece, evitați băile de aburi. Iarna îmbrăcați-vă bine pentru a evita hipotermia, iar vara evitați să stați mult timp la soare, acoperiți mereu capul, purtați ochelari verzi cu protecție specială pentru pacienții cu glaucom.

· Consultarea medicului oftalmolog cu referire la administrarea medicamentelor prescrise de alți medici, precum și informarea altor medici care tratează boala glaucomului.

· Bolile asociate precum: hipertensiune, diabet, ateroscleroză, de asemenea necesită tratate.

· Abordarea unui mod sănătos de viață – evitați stresul, dormiți cel puțin 8 ore pe zi, faceți exerciții fizice, petreceți mai mult timp în aer liber.

Dacă pacientul cu glaucom simte disconfort în ochi, durere în regiunea frunții, dacă apar cercuri atunci când privește o sursă de lumină este obligator să se adreseze de urgență medicului oftalmolog.

Persoanele trecute de 40 de ani, mai ales cei supuși factorilor de risc (menționați mai sus), este necesar ca cel puțin o dată pe an să fie supuși controalelor medicale preventive.

Pacientul începe să simtă disconfort atunci când boala a ajuns în stadiu avansat, și pentru a stopa progresarea acesteia și a păstra vederea, sunt necesari mult mai mulți pași și mai dificili decât în cazul în care boala a fost diagnosticată într-un stadiu incipient.

În concluzie, pentru a păstra vederea, consultați medicul oftalmolog la timp.