Anul acesta, tema Zilei Mondiale de Combatere a SIDA este „Comunitățile au reușit schimbarea”, pentru a demonstra cât de important a fost și continuă să fie contribuția comunităților în combaterea a SIDA la nivel internațional, național și local.

Comunitățile au adus o contribuție uriașă în lupta împotriva SIDA în diverse moduri. Eforturile lor de conducere și informare de maximă relevanța au fost concentrate pe nevoile persoanelor cu SIDA, astfel ajutând pe toți cei care au necesitate.
Comunitățile includ grupuri de mentori-colegi, comunități ale persoanelor care trăiesc cu sau sunt afectate de HIV, consilieri, lucrători în domeniul sănătății publice, furnizori de îngrijiri la domiciliu, organizații comunitare și activiști ai comunității.
Astăzi, rolul comunităților nu poate fi subestimat. Aceștia sporesc mult conștientizarea oamenilor și ajută la eliminarea barierelor, contribuie la elucidarea problemei SIDA pe agenda politică, la protejarea drepturilor omului și la menținerea controlului asupra activităților decidenților la punerea în aplicare.

Semne și simptome ale HIV / SIDA

Simptomele HIV variază în funcție de stadiul infecției. În primele luni, persoanele cu HIV, constituie o sursă de infecție, iar despre starea lor află într-o etapă tardivă.
În primele săptămâni după infecție, este posibil ca oamenii să nu prezinte niciun simptom sau să dezvolte o boală asemănătoare gripei, inclusiv febră și frisoane, transpirații nocturne, dureri de cap și dureri musculare, slăbiciune, erupții cutanate și dureri în gât.
Dar, în multe cazuri ale acestei boli, simptomele inițiale scad. O persoană infectată practic nu simte simptome mulți ani (poate 10-15-20) pare sănătoasă. Dar în tot acest timp, virusul HIV provoacă daune sistemului imunitar care este incurabil. Deoarece infecția slăbește treptat sistemul imunitar, pot apărea alte semne și simptome la oameni.
Într-un stadiu tardiv al infecției HIV, și SIDA, se remarcă următoarele semne și simptome:

• transpirații febrile și nocturne;
• scădere în greutate și oboseală constantă;
• vedere încețoșată și respirație confuză;
• ganglioni umflați, tuse uscata, pete albe pe limbă si gură;
• diaree (persistentă și cronică);
• esofagită (inflamația părților inferioare ale esofagului);
• boli oncologice (sarcomul Kapoși, cancerul colului, capului și gâtului ,plămânilor, rectului, ficatului etc.);
• infecții bacteriene severe (pneumonie, tuberculoză, encefalită și neuropatie periferică, meningită etc.)

Există câteva mituri, care se răspândesc în societate despre această infecție. Oamenii nu se pot infecta prin contactul de zi cu zi, cum ar fi sărutul, îmbrățișarea și strângerea mâinilor sau obiectele personale, produse alimentare și apă.

HIV poate fi transmis prin diferite lichide corporale ale persoanelor infectate, cum ar fi sânge, lapte matern, lichid seminal și secreții vaginale.

Riscul de infecție cu HIV poate fi redus prin limitarea expunerii la factori de risc.
Printre ei:

• sex neprotejat;
• prezența unei alte infecții cu transmitere sexuală (sifilis, herpes, hlamida, gonoree și vaginită bacteriană etc.);
• schimbul de echipamente injectabile pentru utilizarea drogurilor;
• proceduri medicale nesigure (injecții, transfuzii de sânge, transplanturi de țesuturi, incizii sau puncții nesterile);
• leziuni accidentale legate de ace, inclusiv și în rândul personalului medical.