Am ajuns în secția Toxicologie în data de 19 iunie din cauza unei intoxicații severe cu medicamente, pe care le-am administrat în seara zilei de duminică. Mă aflam în depresie din cauza direcției pe care o căpătase viața mea, astfel am decis să fac acest pas, pe care astăzi îl regret enorm.

Atunci când mama a înțeles că ceva nu este în regulă, deoarece încă dormeam, a încercat să mă trezească, să mă stropească cu apă, însă eu nu reacționam nicidecum. Aceasta a chemat ambulanța, însă acțiunile medicilor efectuate pe loc nu au schimbat starea mea. După care, am chemat medicul terapeut acasă, dar nici el nu m-a putut ajuta. Am fost nevoiți să chemăm altă ambulanță care m-a adus la spital în jurul orei 15:00. În sala de așteptare m-a examinat doctorul Andrei Ciorba, care după spusele mamei, până dimineața a venit în secția Toxicologie, făcând tot posibilul pentru ca eu să îmi revin. Trei zile am fost în comă, conectată la aparatul respirator. Mi-am recăpătat cunoștința abia în a patra zi, însă m-am aflat în stare gravă încă 3 zile, până duminică.
În tot acest timp petrecut în secția Toxicologie, întregul personal a dat dovadă de o atitudine uimitor de sufletească. Ori de câte ori deschideam ochii, mereu se afla cineva lângă mine și nu era o singură persoană, dar cel puțin trei angajați. Aveau grijă de mine, îmi făceau masaj, primeam diverse injecții etc. – făceau tot posibilul pentru a mă pune pe picioare.
Toți aveau grijă de mine: începând cu șeful secției Toxicologie Adrian Pîslaru și terminând cu infirmierele. Adesea am fost nevoită să stau internată în spital, dar o asemenea atitudinea umană nu am întâlnit nicăieri. Mulțumesc tuturor celor pe care mi-i amintesc: medicii Ina Tumco, Veaceslav Podoleanu, Larisa Banariuc, asistenții medicali Cristina Iurcu, Marina Urîtu, Mihai Donțu, pentru tot ce au făcut pentru mine, pentru devotamentul, profesionalismul și atitudinea umană atât de caldă de care au dat dovadă.
Sincere mulțumiri tuturor angajaților acestei secții. Din păcate nu țin minte numele tuturor, iar unele nici nu le cunosc, însă un lucru este cert – toți m-au salvat.
Rog administrația spitalului, dacă este posibil, să încurajeze toți angajații secției Toxicologie.

Cu respect

Irina Rotari și mama acesteia Lilia Rotari