De câteva zile, toată lumea se află într-o avalanșă de emoții contradictorii în legătură cu cazul care a avut loc la Spitalul Clinic Municipal Nr.1. Acest subiect este insistent abordat și de mass-media, și pe rețelele de socializare, contribuind la declanșarea atacurilor asupra medicilor și a lucrătorilor din domeniul sănătății. Mai mult, aceste atacuri sunt atât de vicioase și agresive încât creează o stare de îngrijorare fundamentată.

Materialul prezentat mai jos este, de asemenea, dedicat acestui aspect cu o înclinație specială spre subiectul discutat în societatea noastră. Se va exprima opinia personală a unuia dintre reprezentanții medicinii – directorul SCM „Sfânta Treime”, medicul chirurg Oleg CRUDU.

Profesez în domeniul medicinii de mai mult de 30 de ani. Este o vocație căreia i-am dedicat o mare parte din viața mea. Am început cariera profesională în calitate de asistent medical, apoi am devenit doctor, șef secție Chirurgie, între timp am susținut teza de doctor în medicină, ca mai târziu să devin directorul spitalului(până în prezent).

Fiind martor la ceea ce se întâmplă în societatea noastră, la atitudinea pe care o posedă oamenii față de medici, nu pot rămâne indiferent și consider că este neapărat să vorbesc despre niște aspecte care mă deranjează enorm, nu doar pe mine, ci și pe colegii mei.

Referitor la recentul incident de la Spitalul Clinic Municipal Nr.1: țin să aduc condoleanțe familiei regretatei femei, însă ceea ce ține de actul soțului ei, în opinia mea, depășește orice limite. Astăzi, aș dori să aduc o premisă ușor diferită: fiind pe de o parte indignat, pe de alta alarmat de reacția unei părți considerabile a comunității noastre. (Și aici nu vorbesc doar despre ultimul caz.) De unde pornește această furie nemărginită și agresiune inepuizabilă față de lucrătorii medicali? Cum s-a întâmplat că o parte a societății, care tinde spre Europa, cu valori democratice, să cadă treptat într-un adevărat abis de demoralizare.

Nu voi fi neîntemeiat și voi oferi câteva exemple ilustrative care caracterizează situația actuală. Cetățenii noștri nu au fost niciodată prea reținuți la calificative, comentând orice articol despre doctori pe rețelele de socializare sau pe orice portal de știri. Esența acestora este întotdeauna la fel: toți lucrătorii medicali sunt ” mitomani și incompetenți, oameni lipsiți de inimă și de conștiință „.

Ca exemplu avem comentariile despre cazul de la Spitalul Clinic Municipal Nr. 1:

Sursă: unimedia.info

Sursă: point.md

Aceste cuvinte sunt deosebit de „emoționale”, nici nu voi încerca să le repet, fiindcă educația nu-mi permite. Constat doar un nivel ”înalt” al inteligenței și culturii comentatorilor.

Libertatea de exprimare este, cu siguranță, una dintre realizările democrației, dar, în astfel de situații, ne amintește involuntar de perioadele când exista un fel de control și „filtre”, care, dacă ar fi aplicate în acest sens nu ar avea o conotație negativă, ci una pozitivă. Așadar am putea struni societatea insuficient de cărturară, care, se dovedește a fi astăzi foarte organizată și numeroasă, incitând la ură, și într-o oarecare măsură, participând la formarea opiniei publice. Aparent, societatea noastră are încă un drum lung de parcurs, pentru că libertatea de exprimare are o deosebită valoare într-o societate civilizată, unde fiecare își asumă responsabilitatea pentru cuvintele pe care le-a expus și va considera anormal să defăimeze imaginea unor persoane, ascunzându-se după „nickname”.

Cu toții știm de existența așa-numiților „troli”, care au rolul de mări traficul pe site și de a crește ratingul (cu alte cuvinte, pentru a face mai mulți bani), astfel instigând la discuții provocatoare ceilalți comentatori, ei „aruncă paie pe foc”. Poate ar trebui să ne pună pe gânduri: nu este acest nivel al culturii oamenilor un fel de indicator al stării societății în ansamblu? Poate că nu este cazul să învinuim medicii pentru tot ce se întâmplă? Poate o submulțime a societății degradează, transformându-se într-o adevărată gloată ??? Sunt binevenite aici cuvintele scriitorului român Nicolae Iorga: „Fără steag de cultură un popor este o gloată, nu o oaste”. Se pare că suntem foarte aproape să pierdem acest drapel al culturii.

Desigur, în Moldova există o mulțime de oameni culți și inteligenți (și sper că ei reprezintă în continuare majoritatea), care înțeleg că atacurile de astăzi asupra medicilor sunt în mare măsură nerezonabile, adesea nefondate etc.

Vă îndemn să facem un mic recurs în istorie, care ne aduce aminte de Jan Hus și Giordano Bruno, care au fost arși pe rug în Evul Mediu în timpul vânătorii de vrăjitori. Cineva considera că viața va o lua întorsătură pozitivă, dacă aceștia vor dispărea. Sau atunci când la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX, în întreaga Europă, inclusiv în Chișinău, au existat pogromuri evreiești în masă. Da, și atunci existau oameni onești și inteligenți care înțelegeau perfect că evreii nu au nicio vină. Totuși, nu ei au dat tonul. A învins spiritul gloatelor ignorante care au jefuit și ucis oameni nevinovați. Ce i-a determinat să recurgă la astfel de acțiuni în masă? Faptul că evreii erau mai avuți și evolutivi decât ceilalți? Iar acești „ceilalți” trebuiau să găsească cu orice preț „țapul ispășitor”.

Să aducem un exemplu din trecutul mai apropiat. Amintiți-vă câți oameni gospodari au fost deportați în Siberia, doar fiindcă erau mai vrednici și înstăriți.

Toate aceste fapte au fost condamnate, victimele au fost găsite nevinovate și justificate, însă acțiunile mulțimii au dominat, iar umaniștii și intelectualii care nu au aprobat și nu au condamnat acțiunile, din anumite motive, nu au fost auziți sau văzuți.

În situația actuală, involuntar apare similitudinea: lucrătorii medicali sunt toți „hoți și ucigași care nu au cunoștințe și au cumpărat diplomele”. Dar, dintr-un anumit motiv, nimeni nu vrea să conștientizeze faptul că universitățile de medicină au întotdeauna o concurență enormă; că cei mai buni absolvenți de școli și licee merg acolo; că studenții studiază intensiv și îndelungat. Vreau să remarc faptul că medicul devine specialist consacrat mult mai târziu decât colegii săi din alte domenii, care la vârsta de 30 de ani dețin adesea propria afacere, pe când un tânăr doctor are un salariu care abia de întrece minimul de existență.

Este logic să presupunem că medicii nu sunt cea mai ”inferioară” parte a societății, fiind educați și școliți, și totuși, judecând după atitudinea consumatorilor de informații, o mare parte a cetățenilor consideră că medicii sunt inamicii principali, care trebuie eliminați. Poate e timpul să pornim pogromurile? Sau să-i ardem pe rug mai bine? Și în sfârșit va veni un viitor frumos și luminos . Însă cine ne va vindeca atunci?

Dragi concetățeni, nu uitați că spitalul nu este locul unde pacienți vin din plăcere. Prezența lor aici deja presupune probleme mari de sănătate. În plus, cu mare regret, omul nu este nemuritor și dacă s-a născut, mai devreme sau mai târziu va pleca din viață. Cândva Napoleon spunea:

„Poți câștiga o luptă, dar să pierzi bătălia;
Poți câștiga o bătălie, dar să pierzi campania;
Poți câștiga o campanie, dar să pierzi războiul.”

Pentru medic, acest citat ar suna puțin diferit – medicul poate vindeca boala, poate atenua suferința și chiar prelungi viața, dar nu poate face o persoană nemuritoare sau să o readucă la viață. Vă rugăm, nu uitați, doctorii nu sunt zei și nu pot prelungi viața umană până la infinit.

Acea opinie, atmosferă care predomină astăzi în societate, este într-o mare măsură determinată și de mijloacele de informare în masă, deoarece ele sunt considerate „a patra putere” în stat. Ele oferă diverse tipuri de informații, educând și, bineînțeles, creând opinia publică. Cu regret, există multe lacune în reflectarea informațiilor cu privire la medicină.

Din nou, vin cu argumente. La sfârșitul lunii februarie, pe unul dintre cele mai vizitate site-uri din Moldova, în secțiunea „Ultimele știri”, dimineața devreme a apărut noutatea cu titlul: „O fetița de 5 ani a murit pentru ca medicul a refuzat să o consulte”. Omul se va gândi, probabil, că iarăși ticăloșii de medici au distrus viața unui om, ba să vezi, a unui copil nevinovat! Probabil că mulți nu vor mai citi restul știrii, după cum știm, o mare parte se limitează la titluri.

Știrea arată în felul următor:

Ce rezultă în cele din urmă? Evenimentul nu a avut loc în Moldova, ci într-un oraș numit Newport. Am devenit interesat de locul în care se află acest oraș și s-a dovedit că există 21 orașe cu un astfel de nume în lume și sunt împrăștiate pe 4 continente: 2 în Olanda, 2 în Anglia, 2 în Australia, 1 în Belgia, 11 în America și etc.

Mai mult decât atât, după ce am văzut că există o legătură cu sursa BBC, mi-am continuat investigația. Și ce credeți? Incidentul a avut loc pe 26 ianuarie 2015! Și acum întrebarea fundamentală: ce a determinat reprezentanții mass-media să posteze această „noutate fierbinte” la începutul zilei în secțiunea „Ultimele știri”, fiind și însoțită de un titlu scandalos despre ”medicii-răufăcători”? Nu este acesta un exemplu de manipulare a opiniei publice?

Nu includem numeroasele cazuri când reprezentanții presei vin să afle detalii despre anumite evenimente din cadrul spitalului, înțeleg că aceasta este munca lor, iar noi am fost mereu deschiși spre o colaborare bilaterală. Dar spuneți-mi, de ce în majoritatea cazurilor copleșitoare, informațiile despre medici și spitale sunt inițial emise extrem de negativ? Unde este imparțialitatea în transmiterea informațiilor? De ce inițial este prezentată ca și cum medicii și instituțiile medicale sunt vinovați de tot? Ca mai târziu, în multe cazuri, investigația să dovedească că nu există nicio vină din partea lor (se întâmplă adesea), însă poate fi târziu deja, astfel încât nimeni nu va vedea dezmințirea informațiilor.

Cert este că titlurile agresive, scrise cu litere mari, vor rămâne pe site-urile web și în memoria oamenilor. Și este posibil că în media, va exista un nou „val” despre alt caz, care probabil în timpul apropiat va crește la dimensiuni de neconceput și va deveni un ocean uriaș de indignare, întrunit de societate și îndreptat spre lucrătorii medicali.

Pe un alt portal de știri dedicat medicinii, într-unul din articolele despre incidentul de la Spitalul Nr. 1, autorul, cu o mică ironie, își pune întrebarea: de ce directorul spitalului nu-și poate proteja angajații? Stimate autor, de cine și cum ar trebui directorul să-și apere medicii? De pacienți, de oameni, de societate în întregime? Și cum să îi apărăm? Să îi înarmăm sau să punem la dispoziția lor o gardă de corp? Medicul lucrează pentru aceștia! La ce am ajuns? De unde pornește această amărăciune și agresiune față de medici, care generează idei absurde, precum că ar trebui să protejăm doctorii de pacienții lor?

Dragi reprezentanți ai mass-media, vin cu un îndemn pentru dvs: urmați normele și etica profesională destinate minunatei dvs. profesii, comunicați evenimentele OBIECTIV, utilizați informații fiabile, verificate și confirmate și nu formați o psihoză împotriva lucrătorilor medicali la nivel național. Astăzi, cazurile în care doctorii sunt bătuți nu mai sunt unice, dar care va fi următorul pas? Pogromuri sau arderea inevitabilă?

Nu uitați că purtați o mare responsabilitate pentru ceea ce se întâmplă astăzi, și nu doar în medicină. Într-o lume atât de plină de agitație și stres, expresia „Vorbiți ceea ce gândiți”, presupune că libertatea de exprimare, care este una dintre simbolurile unei societăți democratice, a intrat în uz și va schimba lumea noastră spre bine. Poate că este timpul să reformulăm în: „Gândiți ceea ce vorbiți”?

Cu cinci ani în urmă, mi-am exprimat deja opinia cu lux de amănunte despre atitudinea față de medici în societatea noastră (vedeți interviul aici), dar, din păcate, puține lucruri s-au schimbat de-a lungul anilor. Mai mult, situația se înrăutățește și astăzi se poate descrie în felul următor parafrazându-l pe renumitul polonez Stanisław Jerzy Lec, iar pentru a păstra ideea în întregime plasăm aforismul în limba rusă: «Я думал, что опустился на самое дно, как вдруг снизу постучали », însă în contextul nostru eu aș reformula un pic: «Тогда мне казалось, что мы на дне, но снизу стучат».

P.S. Nu voi nega faptul că printre medici există și oameni mai puțin decenți și onești, dar cum bine știm, în orice domeniu „nu există pădure fără uscături”. Nu este corectăm să punem toți medicii „într-o oală”.

Prezența problemelor de sănătate îndeamnă oamenii să se adreseze la doctori și cât de „pompos” nu ar suna, anume ei salvează vieți.