Temperaturile pozitive şi umiditatea solului, în anul curent, au creat condiţii favorabile pentru dezvoltarea ciupercilor în natură, ceea ce a contribuit la apariţia cazurilor de intoxicaţii acute cu ciuperci. Ciupercile din natură pot fi comestibile, necomestibile şi toxice, uneori chiar mortale. Toxicitatea ciupercilor depinde de condiţiile climaterice, de zona de unde au fost recoltate, de vârsta lor, de anotimp, de modul de preparare a lor, de cantitatea ingerată, şi de starea de sănătate a consumatorilor. Îndemnăm populația sa nu consume ciuperci culese de pe câmp sau din pădure, ci doar cele crescute în sere autorizate şi comercializate în magazine. Nu se recomandă consumul ciupercilor persoanelor cu problem de sănătate a aparatului digestiv şi copiilor până la vârsta de 7 ani.

În Europa sunt cunoscute circa 5000 de soiuri de ciuperci dintre care, aproximativ 150 pot cauza diverse forme de intoxicaţie şi numai 10 sunt responsabile de intoxicaţii fatale. Printre ciupercile foarte toxice cunoscute sunt „Amanita phalloides – Buretele viperei”, ”Amanita muscaria – Buretele pestriț”, ”Amanita pantherina – Buretele panterei”, „Cortinarius orellanus – Pălăria nebunului” și „Cortinarius rubellus – Pălărie ucigașă”, ”Galerina marginata – Ghebă de brad”, ”Paxilus involutus – Burete porcesc”, ”Inocybe erubescens – Burete cărămiziu”, ”Russula nobilis – Vinețicănobilă” etc.

Intoxicații cu ciupercile citate apar în mod frecvent din cauză că se pot confunda ușor cu ciupercile comestibile

Unele ciuperci pot fi pentru anumite persoane alergice toxice ca de exemplu, „Paxillus involutus” sau „Tricholoma flavovirens”. Alte ciuperci pot cauza prin consum mutații genetice ca „Lyophyllum connatum”.

Cauzele intoxicaţiilor cu ciuperci:

Necunoaşterea ciupercilor;

Neatenţia la culegerea lor;

Procurarea ciupercilor în locuri neautorizate (la marginea drumurilor, pieţe, conservate în condiții de casă, etc.);

Culegerea ciupercilor bătrâne sau a ciupercilor afectate de insecte;

Culegerea ciupercilor de către copii;

Ignorarea regulilor de preparare culinară;

Culegerea ciupercilor în locuri poluate.

Cu toate acestea cea mai reală cauză a intoxicaţiilor grave cu ciuperci este IGNORANŢA!
Cazurile de otrăviri accidentale cu ciuperci sunt cauzate de ignoranţa persoanelor care le culeg sau al celor care le procură de la persoane necunoscute. Simpla experienţă, fie ea şi îndelungată, nu scuteşte de accidente. Există numeroase ciuperci care îşi schimbă într-o oarecare măsură aspectul, devenind asemănătoare cu alte specii.

Toţi culegătorii, care cu adevărat cunosc ciupercile, confirmă faptul că în ciuda atenţiei sporite, cunoaşterii şi a experienţei, au cules deseori şi specii otrăvitoare, pe care le-au putut elimina doar la o a doua verificare atentă.

Perioada de incubare în intoxicaţiile cu ciuperci

Deşi termenul de „incubare” este oarecum impropriu pentru toxicologie, el s-a înrădăcinat ca noţiune ce desemnează perioada asimptomatică, care se scurge de la consumul ciupercii otrăvitoare până la apariţia primelor semne ale intoxicaţiei.

Nu există o regulă strictă, dar se constată că cu cât debutul intoxicaţiei este mai rapid, cu atât ea este mai puţin periculoasă. Din acest motiv, principalul criteriu de clasificare a intoxicaţiei cu ciuperci este perioada de incubaţie.

Sindroamele provocate de intoxicaţiile cu ciuperci cu perioadă lungă de incubaţie sunt cu mult mai periculoase decât cele cu debut rapid, deoarece toxinele au timp să facă ravagii în organism încă înainte de apariţia primelor simptome.

Ciupercile care produc intoxicații sunt de 2 categorii: cu perioada de incubație scurtă și lungă. Semnele intoxicaţiei cu ciuperci cu perioada de incubaţie scurtă apar după 15 minute până la 3 ore de la consum şi se manifestă prin creşterea salivaţiei, tegumente umede, lăcrimare, pupilă mica sau mare, dureri abdominale, scăderea frecvenţei cardiace, hipotensiune arterială. Ulterior apar tremurături, furnicături ale pielii, agitaţie, stare de confuzie, mișcări bruşte şi dezordonate, halucinaţii, convulsii şi chiar comă.

Semnele intoxicaţiei cu ciuperci cu perioada de incubaţie lungă apar după 12-24 ore de la consum, şi se manifestă prin grețuri, vărsături şi diaree în primele 24 ore, după care se ameliorează, fapt care creează o stare falsă şi extrem de periculoasă de vindecare aparentă.

Ulterior apar fenomene de afectare hepatică gravă: icter, hemoragii, encefalopatie, afectare renală gravă, afectarea gravă a tractului digestiv, convulsii, adinamie, după 48-72 de ore se instalează coma, care adesea duce la deces.

Ciupercile otrăvitoare, din cele mai vechi timpuri până azi, nu au încetat să facă victime, cu toate cunoştinţele acumulate de-a lungul anilor referitoare la ele.
S-a constat că în ultimii ani ciupercile şi-au modificat într-o oarecare măsură forma, dar nu şi compoziţia. Astfel o cunoaştere mai temeinică a caracterelor botanice precum şi o atenţie sporită la recoltare sunt incontestabil.

Există o serie de prejudecăți populare false care fie că pot duce la un final tragic, fie încurajează atitudinea iresponsabilă al unor autonumiţi „culegători de ciuperci”. Iată unele dintre acestea:

Toate ciupercile cu miros şi gust plăcut sunt comestibile (absolut fals, deoarece există specii foarte otrăvitoare cu gust şi miros plăcut),

Ciupercile atacate de către limacşi sau de către insecte nu sunt toxice (fals, deoarece nevertebratele au un metabolism complet diferit de cel al mamiferelor, reacţionând total altfel la toxinele ciupercilor).

Chiar şi unele mamifere reacţionează altfel decât omul la ingerarea de ciuperci).
Schimbarea culorii unei secţiuni în corpul de fructificație al ciupercii la o acţiune fizică poate indica toxicitatea ei (este o probă empirică, fără nici o valoare toxicologică, care indică o reacţie de oxidare ce nu se produce pe baza toxinei),

Schimbarea culorii cepei sau a usturoiului puse în apa în care se gătesc ciupercile pot indica toxicitatea lor (părere falsă, deoarece aceasta nu are nimic cu toxinele din ciuperci).
La contactul dintre o ciupercă otrăvitoare şi un obiect din argint (de obicei un tacâm), acesta din urmă se înnegreşte (înnegrirea argintului este determinată de degajarea hidrogenului sulfurat şi nicidecum de compuşii toxici din ciupercă).
Dacă se gătesc sau se ţin ciupercile în oţet, acestea îşi pierd toxicitatea (acidul acetic nu neutralizează nicio toxină izolată până acum din vreo ciupercă toxică),
Prin aruncarea apei în care s-au ţinut sau gătit ciupercile, se micşorează toxicitatea acestora (toxinele periculoase sunt insolubile în apă și rămân în ciupercă, iar cele mai periculoase sunt termostabile).

Pentru a evita multe probleme şi necazuri în caz de intoxicaţie cu ciuperci toţi trebuie să se adreseze imediat la medic!

Diagnosticul se face de regulă în spital, folosind diferite metode.

Prognosticul: variat în funcție de mai mulţi factori.

 

Nicolae Gurschi, doctor în științe medicale, conf. univ.

șef secție Toxicologie, IMSP SCM ”Sfânta Treime”

Preluarea informaţiei de pe pagina de rețea a IMSP Spitalul Clinic Municipal ”Sfânta Treime ” poate fi efectuată doar cu indicarea obligatorie a sursei şi a link-ului direct la articolul preluat de pe www.spital.sf.treime